Probabil nu știți, dar eu sunt din Brașov și pentru ca m-am hotărât să fac facultatea în București frecventez gările destul de des. Duminică am avut parte de o experiență cu adevărat frumoasă în momentul în care părinții mei m-au condus la gară pentru a lua trenul spre București. A fost o zi însorită, una dintre acele zile pe care după o iarna prelungită o aștepți cu nerăbdare. Ajunși la gară ne-am coborât din mașină și am început să scoatem bagajele care urmau să mă însoțească pe drum. În acest timp s-a apropiat de noi o fetiță de etnie care văzându-l pe tata i-a cerut „niște bani”. Tatăl meu și-a scos portofelul și i-a oferit fetiței o anumită sumă de bani, nu foarte mare, ceva ce unii dintre noi am considera în mod normal ‘mărunțiș’.. Fără a mai adăuga ceva aceasta s-a întors mulțumită și a plecat. La scurt timp, s-a mai apropiat de noi încă un băiețel, și acesta tot de etnie, rostind aceeasi replică ”Domnu’, îmi da-ți și mie un ban?”. Cum deja îi dădusem fetiței de dinainte, tata s-a ambiționat și, fiind foarte modest de fel, i-a răspuns băiețelului ”Mai bine mi-ai da tu mie, căci eu sunt mai sarac decât tine.”. Și atunci s-a întâmplat ceva la care probabil nu m-aș fi așteptat nici intr-o mie de ani. Băiețelul a început să se cotrobăie prin buzunare, a scos o bancnotă de 1 leu și i-a intins-o tatei ”Poftiți domnu”’. Nu cred că vă puteți imagina ce amalgam de sentimente am simțit în acel moment și cum mi s-a înmuiat inima în momentul în care am văzut gestul micuțului. Avem tendința uneori să judecăm oamenii după aparențe, doar pentru că așa ne-a educat societatea, și totuși există lucruri mult mai importante. Consider că sufletul nostru este ceea ce ne face cu adevărat oameni frumoși, nu condiția materială sau etnia de care aparținem. Băiețelul acela a demonstrat ceva ce mulți oameni in ziua de astăzi nu ar putea, prin simplul fapt că a vrut sa ofere unui necunoscut o parte din puținul pe care îl avea. Bineînțeles că gestul său minunat a fost răsplatit, și poate chiar cu mult mai mult decât ar fi primit în mod obișnuit, așa cum fiecare lucru bun pe care îl facem ne este la un moment dat răsplătit. Ceea ce aș dori să vă transmit povestindu-vă această întâmplare este că ar trebui să ne oprim din a judeca ‘o carte după copertă’, deoarece se întâmplă ca de multe ori prima impresie să ne înșele. Există frumos în orice loc ai căuta atâta timp cât știi cum să îl descoperi.
(Povestind această întâmplare unor prietene, am avut ocazia să aud o altă povestioară care m-a bucurat foarte mult. Una dintre prietenele mele se afla, la fel, într-o gară așteptând trenul. La un moment dat s-a apropiat de ea un necunoscut și i-a spus ”Azi vreau să fac oamenii fericiți așa că le ofer o carte gratis. Poftim, alege-o pe care vrei”. Puțin sceptică la început, prietena mea a analizat teancul de cărti și a ales-o pe cea care i s-a parut cea mai interesantă. Băiatul i-a zâmbit, i-a urat o zi frumoasă și fără a mai adauga ceva și-a continuat drumul cu speranța de a mai bucura și alti oameni…)
Absolut emoționant!
RăspundețiȘtergereEste frumos sa constați într-aşa un mod faptul că există şi astfel de suflete în jurul nostru...
Ps. Blogul este tare fain! La cat mai multe postări de genul acesta (şi nu numai) ^^
- J.